Un studiu arată că realitatea virtuală (VR), utilizată în completarea terapiei clasice, îi poate ajuta pe supraviețuitorii unui AVC (accident vascular cerebral) să-și recapete mobilitatea brațului.
Rezultatele sugerează că VR-ul ar putea deveni un instrument promițător pentru îmbunătățirea procesului de recuperare, în special prin creșterea duratei și a intensității terapiei.
Studiul a fost publicat în Cochrane Database of Systematic Reviews.
Aceasta este a patra actualizare a unei analize Cochrane publicate inițial în 2011, iar versiunea de acum include date din 190 de studii care au implicat 7.188 de participanți, cu 119 studii noi adăugate față de ediția precedentă, din 2017. Analiza a luat în considerare o gamă variată de tehnologii VR, de la jocuri simple pe ecran până la dispozitive imersive, purtate pe cap, special create pentru medii de reabilitare.
O echipă internațională de autori Cochrane din Australia, Canada și Statele Unite a concluzionat că, în comparație cu terapia convențională, VR-ul poate aduce o ușoară îmbunătățire a funcției și activității brațului. Rezultatele au fost mai promițătoare atunci când VR-ul a fost folosit împreună cu îngrijirea standard, crescând astfel timpul total dedicat terapiei și ducând la progrese mai mari în recuperarea brațului, scrie Medical Xpress.
„Știm că mai mult timp petrecut în terapie duce la rezultate mai bune pentru supraviețuitorii unui AVC. Realitatea virtuală oferă o metodă accesibilă și captivantă de a extinde durata terapiei, chiar și în absența unui terapeut”, a declarat profesoara Kate Laver, de la Universitatea Flinders (Australia), autoarea principală a studiului.
Studiul a mai constatat că VR-ul ar putea fi util și în îmbunătățirea echilibrului și în reducerea limitărilor de activitate. Totuși, efectele asupra mobilității generale, asupra participării la activități sociale și asupra calității vieții rămân incerte, din cauza dovezilor limitate sau de încredere scăzută.
Deși numărul studiilor este în creștere, multe dintre ele au fost de mici dimensiuni și au folosit tehnologii VR simple sau ieftine, cum ar fi consolele de jocuri comerciale. Foarte puține cercetări au evaluat sistemele VR imersive, purtabile, iar eficiența acestora încă nu este bine înțeleasă. În plus, majoritatea programelor VR actuale se concentrează pe antrenarea mișcării, nu pe recuperarea abilităților funcționale, cum ar fi îmbrăcatul sau pregătirea mâncării.
„Această tehnologie are potențialul de a simula medii reale, precum cumpărăturile într-un supermarket sau traversarea unei străzi, permițându-le astfel terapeuților să exerseze sarcini care în mod normal ar fi periculoase în lumea reală. Totuși, cercetările continuă să se axeze pe intervenții VR simple. Există o oportunitate reală pentru dezvoltarea unor terapii mai sofisticate, axate pe funcționalitate”, a adăugat profesoara Laver.
Deși în majoritatea studiilor incluse au fost monitorizate posibile reacții adverse, acestea au fost rare și de intensitate redusă, ceea ce sugerează că VR-ul este, în general, sigur și bine tolerat.
Concluziile evidențiază nevoia unor cercetări mai bine concepute și de amploare mai mare, în special studii care să evalueze tehnologiile VR imersive și adaptate sarcinilor concrete, pentru a înțelege cum poate fi folosită cel mai eficient această tehnologie în recuperarea după AVC.
De la dopamină la depresie: Efectele ascunse ale social media asupra sănătății mintale
Adevărul despre dietele de detoxifiere: chiar ne curăță sucurile verzi organismul?
Ritmurile noastre biologice încă sunt dependente de Soare, chiar și în era electricității